Cosmos
Observatorul Astronomic al Universității Harvard a fost unul dintre cele mai importante centre de știință a secolului 19. Cu toate acestea, Observatorul începea să aibă o problemă de nestăvilit: prea multă informație. Toate datele primite de la observațiile făcute de astronomi nu erau catalogate, majoritatea fiind lăsate pentru generațiile mai tehnologizate de rezolvat. Pentru a cataloga pozele alb și negru a cerului înstelat, s-a înființat ‘Calculatoarele Harvard’. ‘Calculatoarele’ trebuiau să catalogheze mii de poze cu galaxii, nebuloase și stele mai mici decât o furnică și să creeze o metodă de a măsura distanța până la ele. ‘Calculatoarele’ făceau calcule complexe zi și noapte într-o cameră claustrofobică acoperită de tapet cu flori. Un calculator a catalogat chiar peste 500.000 de stele în toată viața acestuia. Dar aceste ‘calculatoare’ nu aveau cursori sau totalizatori, ci aveau fuste lungi și corsete.
Pe parcursul a 52 de ani, între 1875 și 1927, peste 100 de femei au fost angajate la Observator pentru 25 până la 50 de cenți pe oră. Femeile explorau Cosmosul fără a se uita la el printr-un telescop, ci doar printr-o lupă la pozele monocrome cu mici pete albe. Dar astfel au descoperit nu numai distanța și magnitudinea (strălucirea) stelelor respective, ci și compoziția lor chimică. Pentru prima oară stele erau catalogate după una dintre cele mai importante calități a lor: temperatura. Sistemul creat de acestea putea indica mărimea și vârsta stelei, ziua în care va exploda, chiar și niște caracteristici a planetelor care orbitau în jurul stelei.
Totul a început când Edward Charles Pickering, directorul observatorului, a angajat un asistent pentru a-l ajuta cu toată corvoada catalogării. Din cauza eticii profesionale proaste și abilității slabe de a cataloga, Pickering a fost furios pe asistent reproșându-i că până și menajera lui poate face o treabă mai bună. Acesta chiar și-a angajat menajera pentru a face munca asiduă, astfel ieșind și mai bine la bani, iar și munca era făcută impecabil. Aceasta a lucrat așa de meticulos încât Pickering s-a decis să angajeze doar femei de atunci în colo. Dar ‘Computerele Harvard’ au început să existe cu mai mult de 40 de ani înainte ca femeile să aibă dreptul să voteze. Acestea erau poreclite ‘Haremul lui Pickering’, iar munca lor a fost discreditată. Abia la sfârșitul epocii de aur a ‘computerelor feminine’, academicienii nu mai considerau activitatea acestora ca fiind similară brodatului.
Astfel, un nou secol a început cu femeile stând în fața luminii stelelor, nu ascunzându-se după ele. Primele 5 femei s-au alăturat Comitetul Naţional Consultativ pentru Aeronautică (NACA, ulterior devenind NASA) în 1935, fiind considerate mai eficiente decât inginerii bărbați și ‘esențiale operațiilor realizate la NASA’. În criza de forță de muncă masculină a Celui De-al Doilea Răzaboi Mondial, sute de femei li s-au alăturat.
Ethos
Williamina Fleming a fost acea menajeră ce a fost angajată. Fleming s-a mutat în 1878 în Statele Unite din Scoția cu soțul ei, care ulterior a părăsit-o când a devenit însărcinată. Fleming a lucrat ca profesoară în Scoția și a avut un talent pentru numere. Fiind și primul ‘computer’, Williamina a fost liderul grupului. A fost prima femeie ce a obținut o poziție profesorală la Harvard, iar în 1899 Fleming devenise primul curator de fotografii astronomice. Ea a descoperit peste 100.000 de stele și câteva nebuloase, ca și nebuloasa Cap de Cal, a constelației Orion, în 1888. Cât și piticile albe, datorită implementării unui sistem după care va cataloga stelele după cât de mult hidrogen poate fi observat în spectrul acestora. Williamina Fleming clasifica stelele alfabetic, grupa A reprezentând stelele cu cel mai mult hidrogen. Acest sistem, ulterior perfecționării, a dat naștere clasificării spectrale Harvard, sistem folosit până în ziua de astăzi.
Annie Jump Cannon a fost cea care a dat naștere acestui sistem simplificat, clasificând stelele doar pe temperatura lor. Povestea lui Annie începuse cu mult înainte să se alăture ‘Computerelor Harvard’. În copilăria sa, mama ei decisese să o învețe astronomie dintr-o carte veche și să o ducă pe tânăra fată cât mai des pe acoperiș pentru a memora harta cerului. Familia Cannon era una prosperă și educată și nu a ezitat să-și educe fata la Wellesley. Calea lui Annie s-a intersectat acolo cu cea a Sarahei Whiting, ulterior profesoara ei preferată de fizică și inspirația pentru sistemul de clasificare Harvard. Whiting a introdus-o pe Annie Canon în spectroscopie, a cărui instrument primordial este prisma. Atunci când lumina trece prin prismă, ea se separă în diferite benzi numite spectre. Annie a fost cel de-al doilea ‘computer’ angajat de Pickering, în 1896, fiind chiar și cea mai longevivă membră, lucrând până în 1941. Treaba ei avea 2 părți: să identifice fiecare stea, descriind-o după spectrul ei, și să le clasifice. Așa cum am menționat anterior, sistemul original alfabetic (A,B,C…) nu era nici pe departe eficient, astfel Annie a inventat un nou sistem: O,B,A,F,G,K,M,R,N,S. Complicat nu-i așa, dar creierul uman e leneș și șmecher, inventându-se mnemonicul: ‘Oh, Be A Fine Girl, Kiss Me Right Now, Sweet’(Oh, fii o fată frumoasă, sărută -mă chiar acum, dulce). La vârful carierei, Annie putea cataloga până la 3 stele în 60 de secunde din spectrograme, iar aceasta a catalogat peste 400.000 de stele pe toată durata vieții sale.
CRAIG F. WALKER/GLOBE STAFF
Henrietta Swan Leavitt a fost o altă angajată a Observatorului. Ca și celelate computere-femei, Leavitt trebuia să compare fotografii, de pe bucăți de sticlă, din diferite seri pentru a le înțelege comportamentul. Prin observație atentă, Leavitt a observat un tipar important la un tip de stele a căror luminozitate variază periodic. Astfel, dacă un astronom poate măsura această perioadă de variație a intensității luminii, ei pot presupune luminozitatea lor intrinsecă. Henrietta Swan Leavitt tocmai aflase că poate corela perioada ciclului de intensitate luminoasă a stelei cu magnitudinea absolută lor. Această aproape coincidență a dus la măsurarea distanței stelelor față de Terra, implicit măsurare Universului. Dar ca majoritatea ‘Computerelor Harvard’ și a încă 40 de femei încă neidentificate ce au adus contribuții majore în astronomie, Leavitt a trăit în spatele luminii stelelor. În 1925, matematicianul Gosta Mittag-Leffler i-a scris astfel: ‘Onorată doamnă Leavitt, admirabila dvs. descoperire […] m-a impresionat atât de profund încât mă simt foarte înclinat să vă nominalizez la Premiul Nobel pentru Fizică în 1926.’. Dar acesta nu știa că onorata doamnă Henrietta Swan Leavitt era deja moartă de 4 ani.
Cecilia Payne-Gaposchkin a fost una dintre cele mai cunoscute astronoame la începuturile secolului 20. În timpul ei la Universitatea Cambridge, a fost inspirată de expediția profesorului său în scopul observației și catalogării stelelor apropiate unei eclipse solare. Acesta dorea să testeze teoria relativității a lui Einstein, dar în schimb a inspirat o tânără studentă ce va schimba fundamental astronomia. În cadrul Universității Radcliffe (ulterior parte din Universitatea Harvard), Cecilia a devenit prima persoană ce obține un doctorat la acea universitate cu ‘cea mai incredibilă teză scrisă vreodată în astronomie’. Datorită spectroscopiei, Cecilia a ajuns la concluzia că siliciul, carbonul și alte metale comune din spectrul Soarelui se găseau în aceeași cantități pe Terra. Această afirmație era conform ceea ce era deja știut în astronomia modernă lor, astfel nimeni nu a contrazis-o. Dar în teza de doctorat a lui Payne, ‘Atmosfere Stelare’, femeia propunea că heliumul și hidrogenul erau cele mai abundente în Univers. Această ipoteză a fost primită cu reticență din cauza faptului că astronomii credeau că Cosmosul este făcut din toate elementele care se află pe Terra.
Au existat 180 de ‘Computere Harvard’, 130 de femei identificate, 40 încă nu. Eu am vorbit despre 4 dintre atâtea femei a căror idei trebuie auzite. Chiar dacă aceste femei au făcut sau nu aceste descoperiri, cercetarea lor nu trebuie dată uitării doar fiindcă e veche. Cercetarea este cercetare până la urmă! Restul vi-l las vouă. Faceți auzit cântecul științei!
Monologul Astronomului 
Un răspuns la “Computerele Harvard”
Uneori eroii ramin anonimi,cercetătorii și descoperitorii ,necunoscuți dar zidurile pe care le vedem,acoperișul unei construcții sta totdeauna pe Fundația nevăzută dar esențială.Si,trebuie sa fim minore de asta,femeile sint una din cele mai solide fundații ale oricărei construcții.interesant articol.multumesc pentru informații.
ApreciazăApreciază